Sursa poza si informatii: Economica.net

La sfârșitul lunii martie 2025, Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție (ANPDCA) a raportat că 8.102 copii din România aveau ambii părinți plecați la muncă în străinătate. Dintre aceștia, majoritatea erau lăsați în grija rudelui până la gradul IV, fără ca aceștia să beneficieze de măsuri speciale de protecție.

Numărul total al copiilor cu părinți plecați din țară în scopuri economice a scăzut la 53.214, față de 54.798 înregistrat la sfârșitul anului 2024. Acest trend descendent ar putea indica fie o stabilizare a situației economice din România, fie modificări în politicile de emigrare ale țărilor de destinație.

În detalii, din cei 8.102 copii cu ambii părinți plecați, 7.422 sunt îngrijiți de rude, în timp ce restul sunt plasați în sistemul de protecție socială, unde beneficiază de sprijinul asistenților maternali sau sunt incluși în servicii de tip rezidențial.

În plus, o altă categorie importantă este cea a copiilor care au doar un părinte plecat în străinătate. La finele lunii martie 2025, aceștia erau în număr de 38.949, o scădere față de 40.357 la sfârșitul anului precedent. Dintre acești copii, majoritatea (37.268) sunt îngrijiți de rudele apropiate, iar 910 beneficiază de măsuri de protecție specială.

Pentru familiile monoparentale, unde părintele susținător este plecat, datele arată că 6.163 de copii sunt afectați. Majoritatea, respectiv 5.402, sunt păstrați în îngrijirea rudelor, fără măsuri de protecție specială. Comparativ cu cifrele din decembrie 2024, numărul acestor copii a scăzut ușor, de la 6.367.

Per ansamblu, numărul total al copiilor aflați sub sistemul de protecție specială la finalul lunii martie 2025 se ridica la 2.086, o creștere moderată față de luna decembrie 2024. Dintre aceștia, 375 de copii sunt îngrijiți de asistenți maternali, alți 375 sunt plasați în servicii rezidențiale, iar 1.238 sunt sub tutela rudelor. În plus, 98 de copii au fost încredințați altor familii sau persoane.

Aceste date ilustrează o realitate dureroasă pentru mulți copii din România, fiind un semnal de alarmă cu privire la efectele socio-economice ale migrației forței de muncă asupra tinerelor generații. Organizațiile și autoritățile naționale trebuie să își intensifice eforturile pentru a asigura sprijinul necesar acestor copii și a preveni efectele negative asupra dezvoltării lor. E important ca societatea să conștientizeze și să lucreze activ la implementarea soluțiilor pe termen lung pentru a sprijini familiile afectate și a preveni aceste situații pe viitor.